Prietenie intr-o farfurie

Jurnal de bucătărie matrimonială sau cu ce m-am ales în viaţă…

Posted on: 27 aprilie 2010


Sâmbătă am fost la o nuntă…Nimic spectaculos, veţi spune dvs., doar e deschis sezonul. Nimic extraordinar, spun şi eu, pentru că toate nunţile sunt aproximativ la fel. Portretul robot al unui astfel de eveniment e destul de simplu de schiţat. În primul rând, multă, foarte multă, exagerat de multă mâncare: aperitive servite în porţii XXL, supă, sarmale şi vreo 15 feluri de carne, tort şi eventual un bufet suedez cu fructe, în cazul în care organizatorii se gândesc şi la invitaţii cu diverse afecţiuni sau care ţin la siluetă. Toată opulenţa aceasta nu m-ar deranja, dacă n-aş vedea de fiecare dată o risipă cel puţin ciudată în vremuri de criză: imensele porţii pleacă de la masă aşa cum au venit, neatinse sau puţin răscolite, pentru că, să fim serioşi, cine poate să mănânce asemenea cantităţi de preparate complicate şi greu de digerat, la ora aceea târzie din noapte. Numărul total al caloriilor pe care le conţin toate felurile de mâncare servite la o nuntă, în doar câteva ore, cred că depăşeşte necesarul pentru 3 zile al unei persoane normale din punct de vedere al modului în care se hrăneşte. Deci, care-i faza cu acest belşug exagerat, nesănătos şi inutil? Un răspuns ar fi: să nu ne vorbească lumea, că la nunta lui cutărescu a fost mai multă mâncare. Păi, ce e nunta până la urmă, un concurs de îmbuibat prietenii şi neamurile?
Deci, am fost la nuntă, am gustat din toate felurile tradiţionale din meniu, am dansat pe aceleaşi melodii pe care dj-ii insistă să ni le furnizeze obsedant, încât mi se pare că până şi ordinea e respectată cu stricteţe şi am întâlnit acel personaj rumen, agitat, uimitor de bun organizator, îmbrăcat în cămaşă albă, transpirat şi foarte vesel, care nu lipseşte de la nicio nuntă… Iar toate distracţiile asta, la un loc costă în jur de 100 de euro, că atât se dă…Bine că a ieşit din modă episodul cu strigarea.
Doamne, era să uit! Am ascultat de cel puţin 25 de ori celebra piesă de petrecere, cu mesaj puternic filosofic, intitulată: „Cu ce m-am ales în viaţă..?” melodie care conţine răspunsul pentru toate nelămuririle mele: la final, când tragi linia, asta contează: ce-ai băut şi ce-ai mâncat! Să trăiasscă la mulţi ani !
Cu drag, prietena Mona.

Reclame

3 răspunsuri to "Jurnal de bucătărie matrimonială sau cu ce m-am ales în viaţă…"

Mona draga, ai uitat un lucru foarte important de spus dupa o nunta…supa a fost buna? sau nunta a fost catastrofala datorita supei :))
Acum o saptamana si un pic am fost si eu la o nunta in Chisinau…ei bine…sa vezi aici risipa…nu tu supa macar…racituri…prepelite…iepure si alte delicatese pline de figuri de care nu s-a atins nimeni 🙂
cu drag…de la o prea mare departare 🙂

A fost şi supă…şi bună… Astăzi mi-aş dori să am în frigider toate porţiile pe care le-am returnat neîncercate la respectivul eveniment…aş avea toată săptămâna asigurată hrana. Asta-i soarta noastră: ori prea-prea, ori foarte-foarte, ori deloc-deloc. Cu drag, prietena MOna.

Cred ca niciodata a doua zi dupa o nunta nu mi-am dorit altceva decat o bucata de prajitura de pe masa imbelsugata de care nu m-am atins in noaptea nuntii :))
asta e romanul…ori are in exces ori deloc :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Noi cei care „bucătărim”

Noi cei care "bucătărim"

Noi cei care "bucătărim"

Pagina noastra de Facebook

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: